baga -filme porno

În 2011, regizorul porno Axel Braun a produs și regizat filmul Star Wars XXX, o versiune glossy, extrem de scumpă și extrem de hardcore a poveștii lui Luke Skywalker. După cum era de așteptat, filmul a devenit foarte popular și a câștigat 8 premii AVN și a devenit cel mai bine vândut film porno din istorie, cel puţin din ce spune Braun. (Din cauză că foarte puţine companii producătoare de filme porno îşi fac publice informaţiile fiscale, informaţia asta nu a putut fi confirmată.) Odată cu lansarea filmului The Force Awakens şi renaşterea obsesiei pentru Star Wars, Braun speră să scoată sabia laser de la naftalină şi să facă lumii cadou următorul episod din serie, The Empire Strikes Back XXX . Numai că e problemă: bugetele pentru producţiile porno s-au micşorat de-a lungul anilor şi în prezent este foarte greu să faci rost de jumătate de milion e dolari ca să torni un film porno care oricum va sfârşi distribuit gratis pe site-urile porno gratuite şi pe trackere. Nu prea mai are sens să faci un film porno cu buget mare. Aşa că, în loc să încerce să apeleze la un studio porno precum Vivid, care a finanţat primul Star Wars XXX, sau să finanţeze proiectul din bani proprii şi să spere că o să îşi recupereze investiţia, Braun a decis să ceară ajutorul fanilor săi. Acum două săptămâni, Braun a lansat o campanie pe Indiegogo pentru The Empire Strikes Back XXX şi le-a cerut fanilor să contribuie cu donaţii până la atingerea sumei de cinci sute de mii de dolari. În schimbul finanţării, regizorul le-a promis că filmul va fi disponibil pe gratis, pentru eternitate. Dacă Braun atinge obiectivul de jumătate de milion de dolari, va intra în istorie. Deşi au mai existat proiecte porno finanţate prin crowdfunding, niciunul dintre ele nu a fost la fel de ambiţios precum Empire Strikes Back XXX. Singura campanie asemănătoare a primit un feedback modest şi a strâns abia 3% din obiectivul total de 250 de mii de dolari. S-ar putea ca epoca filmelor porno cu buget mare să se fi sfârşit, mai ales acum, când pornografia e accesibilă pe gratis, iar consumatorii sunt mult mai interesaţi de scene individuale decât de filme întregi. Ca să înţeleg cum funcţionează economia filmelor porno cu buget mare, am contactat-o pe Adella, fosta directoare de marketing de la Digital Playground, studioul care a produs Pirates şi Pirates II, două filme care i-au rivalizat producţia lui Braun în termeni de buget. Cu toate că filmele Pirates nu au fost pe atât de scumpe pe cât se zvonea iniţial – Adella estimează că bugetele au fost în jur de patru sute de mii de dolari pentru primul şi opt sute de mii de dolari, nu de un milion şi opt milioane cum se vehiculase online –, ele tot au avut bugete uriaşe pentru nişte producţii porno, care de obicei nu depăşesc 50 de mii de dolari fiecare. Şi deşi investiţia a fost recuperată – ambele filme au prins la public –, cele două filme nu au fost profitabile doar datorită cererii masive pentru pornografie de calitate. Deşi doar secvenţele porno din Pirates şi Pirates II s-au bucurat de atenţie, aceastea nu au fost singurele versiuni ale filmului. Digital Playground a produs şi versiuni softcore şi erotice (disponibile doar în Japonia), care au fost distribuite pe mai multe canale. Filmele au fost puse la dispoziţia publicului prin intermediul programelor porno TV prin cablu, Blockbuster şi pay-per-view din camerele de hotel. Pirates a apărut în mai multe limbi, în ţări din toată lumea: Japonia, Brazilia, Franţa, Germania, Regatul Unit, Australia, Canada, Elveţia, Mexic şi Italia, iar fiecare ţară a avut propria ei versiune, compatibilă cu standardele porno locale. Toate pieţele astea diferite erau esenţiale pentru ca filmele porno cu buget mare să fie profitabile. Cu toate că sună greu de crezut, Adella mi-a spus că versiunea mai soft a filmului Pirates a vândut mai multe copii decât versiunea XXX. (Reţine totuşi că, deşi versiunea hardcore a filmului e de două ori mai scumpă, tot a adus cele mai multe profituri.) Dar, după cum ştie oricine are câteva cunoştinţe despre industria entertainmentului, lucrurile s-au schimbat destul de mult de când a apărut Pirates în 2008. Blockbuster nu mai există, iar cele mai multe hoteluri au renunţat la sistemul pay-per-view în favoarea televiziuni prin internet. Netflix şi celelalte servicii de streaming au acaparat piaţa în defavoarea serviciilor de cablu. Iar sursele de profit care rămân pălesc în comparaţie cu ceea ce era odată. „Sursele tradiţionale de profit care încă mai există generează doar o fracţiune din profiturile pe care le generau pe vremea când a apărut Pirates", a spus Lee Roy Myers, care, pe lângă faptul că e unul dintre cei mai apreciaţi regizori de parodii porno, mai deţine şi o companie de cablu. Conform lui Myers, DVD-urile care înainte se vindeau cu zecile sau sutele de mii, în prezent de vând doar cu sutele sau miile, în cel mai bun caz. Ca să poată ţine pasul cu Netflix, companiile de cablu plătesc mai puţin producătorii şi cer mai mult conţinut.